Despre carte: 2008 / Mă bucur enorm să ți-l prezint pe autorul viu. Nu, nu, nu vorbesc despre faptul că un „autor a murit”, ci despre faptul că este VIU. Atât de viu încât totul - înăuntru și în jur - se duce într-un vârtej sclipitor de cuvinte-sentimente-emoții. Oleg Panfil, originar din Transnistria, Transnistria („Nistru” este numele moldovenesc al Nistrului) - cu ochii închiși, intră într-un nou tip de narațiune, care, în ciuda „eu” al autorului distinct, oferă o ieșire. Ieșire spre unde, în spatele cărnii crude a unui jurnal nonliterar, bâlbâit de text vorbit neclar, se ivește o altă lume (totuși, a fost mereu acolo) - incredibil de frumoasă, nebună, crudă și incredibil de amabilă. În loc să inciner textul cu porcării critico-literare, aș vrea să fac o analogie dintr-o zonă complet diferită. Odată, eu și Iulia, soția mea, am fost într-o expediție de folclor în regiunea Kemerovo. Sătui de prostiile alcoolice din sat, am ieșit pe autostradă, am prins un KAMAZ și trei ore mai târziu ne-am trezit într-un loc foarte, foarte ciudat. Era seară, cerul era albastru, un albastru transparent sfâșietor. Și noi... am stat lângă o groapă uriașă de nisip. Nu era nimeni în jur, nimeni deloc, doar mici dealuri verzi, flori... M-am uitat în carieră și am văzut incredibilul. Acolo, în adâncuri, a fost pusă o cale ferată. Circular. Și de-a lungul acestei căi ferate un mic tren galben fără vagoane făcea cercuri. Am crezut că este o halucinație. Nu, chiar așa a fost. Fără droguri, fără acid - a fost cea mai uimitoare călătorie din viața mea. Această carieră, asemănătoare unui amfiteatru grecesc, această locomotivă cu abur - palpabil fier, galben - nu știu cum să o spun ca să devină clar - mi-a venit în minte când am introdus textul lui Oleg. La început acest text nu m-a lăsat să intru, mi s-a părut „terminat”. Dar doar primele pagini, a căror lectură s-a dovedit a fi timpul care precede Intrarea. Apoi totul a început să se întoarcă. Prin. Prin. stângăcia cuvântului s-a transformat în singura claritate posibilă, verificată. Acoperișul a fost complet aruncat în aer. Este suficient pentru prefață. Raționamentul meu suplimentar nu are sens, trebuie doar să citiți textul. Orice altceva este în postfață Vladimir Itkin Textul conține blasfemie